La 18 - februarie - 2016 se implinesc 100 de ani de cand Mama acestei natiuni, REGINA ELISABETA - Mama Ranitilor cum era cunoscuta in popor, inchide ochii in patria Sa, lasand in urma un imperiu cultural de descoperit noilor generatii, nu numai in Romania ci si in tarile europene prin literatura, arta mestesigurilor si opere de cartiate si alte activitati.
Centenarul comemorativ, urmand sa se desfasoare in prezenta Principesei Mostenitoare Margareta si a Principelui Radu la biserica ortodoxa din Savarsin joi, 18 februarie 2016, ora 12, ceremonie oficiata de Inalt Preasfințitul Timotei, Arhiepiscop al Aradului, concerte in tara si alte evenimente culturale.
Cateva din amintirile legate de aceasta femeie de o vasta cultura care a stiut sa iubeasca si sa fie iubita, sunt prezentate in acest material care vin sa confirme faptele trecutului .
Regina Elisabeta este printre altele, initiatoarea primului stabiliment pomenit oficial din Coastra Cotrocenilor ( pe vechiul nume Fantana Brancovenilor ) si a primei fundatii românesti, infiintata la anul 1870 de intrajutorare a orfanelor si a copilelor abandonate.
Este femeia care a stiut sa aline durerile in clipele ce desfaceau si mai tare, ranile provocate de Razboiul pentru Independenta si neatarnarea Poporului Român, definitivand un excelent cadru de basm prin bunatatea ei, acoperit in ultimele decenii de spumoasele valuri de degradare morala si balbaiala ce au sa ia sfarsit chiar in acest timp, prin consfintirea reunirii tuturor romanilor cu aceleasi simtaminte patriotice.
Regina Elisabeta, este prima femeie care pune bazele "Scoalei TESATOAREA" la anul 1905, din care a mai scapat, un mic carnet cu monograme si modele inspirative de o rara frumusete, lucrari executate cu o migala greu de intalnit azi, insa din pacate, foarte putine pastrate ca semn al lucruri din scoala veche.
Timp de 7 decenii de comunism si neocomunism, linistea asternuta peste aceste frumoase obiecte a fost dusa mai departe in tacere, pe Str. Virgiliu Nr. 17 din Bucuresti, de surorile Acad. G. Murgeanu (geolog român), surorile fiind condamnate la izolare in propria casa, pana in ultimele clipe ale vietii lor, murind una cate una intr-un anonimat impus de regim, casa fiind distrusa inainte de 1989, in care a locuit si bunica mea Maria Iliescu, mostenitoarea lor. Fiind unele din femeile care pastrau cu sfintenie de la mama lor aceasta arta, cultivata la Curtea Regala a Romaniei, alatui de Regina Elisabeta si cateva doamne din inalta societate, asa cum se distinge din pozele de atunci, inradacinand si mai bine aceast mestesug care a lasat in urma lui mici capodopere, ele se regasesc azi chiar si in sculpturile marilor artisti, ca raspuns la o provocare a talentului masculin, intr-un frumos ecou românesc.
Din realizarile Reginei Elisabeta mai amintesc, ridica asezamantul "VATRA LUMINOASA" consemnat in ziarul Vulturul din anul 1907 (imagine fragment) colectie personala, pentru orbii si copiii neajutorati, fiind prima regina a carei memorii nu a fost uitata ori abandonata niciodata, cartierul cu numele de azi, amintind mai departe acest gest din nobilul trecut.
Intreprinde cele mai importante opere de caritate romanesti si infiinteaza si alte societati, unde arta prin mestesugurile ei, in diferitele forme, se impletea prin traditii, vechi de zeci de secole de o valoare impresionanta si azi, descoperind si eu mici urme zilnic, afundate de odiosul regim comunist si neocomunist intr-o umbra nemeritata a uitarii, in ciuda complexitatii si discretiei lor nemarginit de frumoase.
Sperand sa fiu in asentimentul celor ce stiu si simt ca pot pleca capul in fata adevaratilor fauritori ai României Mari ce ne-au ingrijit ca neam si prin Regele Ferdinand, Regina Maria si ceilalti ce au urma si au sa urmeze, acelor femei cu suflet nobil care au trait si traiesc inca, nu-mi ramane decat sa prezint un pios omagiu de pretuire la aceasta ocazie, Familiei Regale a României, in memoria celei ce a fost prima noastra Regina, ELISABETA A ROMANIEI !
In incheiere, las locul in cuvante scris mai jos si va "abandonez" in lectura, la gandul celor ce au trait si vazut acel trist moment de despartire fizica nationala la vremea lor, ramanand decat sa citim mai departe, despre repausarea celei ce si azi, prin talentul ei inca ne uimeste privirile, atunci cand ne arunca un buchet de frumuseti in fata vremurilor, ramanand profund uimiti de confuzia a carei inoculare fortata venise de la rasarit altadata prin ochii familiilor noastre, care au trebuit sa le treaca in tacere, mai ales in exilul nemeritat ...
Fragmentul dintr-o carte, de la unul din bunicii mei dragi ( chiar cel imbracat in soldat de sus), pastrat cu mare greutate ca amintire in bibiloteca, de aproximativ 93 de ani de cand a fost scrisa cartea, pe care a si invatat, de unde in timp s-au mai strans diferite lurari, despre care am sa mai fac vorbire ...
P.S. Vedeti ? Regii nu dispar niciodata cum cred majoritatea ... ci intra in memoria nationala, fara nici un efort si nu mai pleca din sufletul nostru.